Cu greu am putea găsi o varietate care să fi influențat cultura canabisului mai mult decât Skunk #1. Cultivarul creat la începutul anilor ’70 și ’80 ai secolului trecut a devenit rapid, datorită calităților sale excepționale, una dintre cele mai populare varietăți de pe scena canabisului. Adevărul este că, fără această varietate, o mare parte din oferta băncilor de semințe nu ar putea exista. Vom analiza Skunk #1 în detaliu și vom dezvălui istoria, originea și cele mai cunoscute varietăți create pornind de la această legendă.
Este o vară fierbinte în California, iar undeva, în dealurile de deasupra localității Santa Cruz, printre sequoia impunători, se ascunde un teren cultivat cu canabis, pe care se află sute de plante. Acestea au fost plantate de membrii Sacred Seeds, un grup clandestin de cultivatori, cu un singur obiectiv – crearea varietății ideale de canabis. Florile sunt încărcate cu semințe, care vor fi folosite anul următor pentru însămânțarea unei noi generații. Suntem martorii unui proiect unic de ameliorare, care va schimba lumea canabisului.
Nașterea unei legende
Crearea unui cultivar unic precum Skunk #1 este rareori rezultatul întâmplării. La fel ca în cazul roșiilor sau al altor culturi, pentru obținerea unei varietăți de calitate și productive sunt necesare multe generații de ameliorare dirijată și trebuie cultivate cantități uriașe de plante. Acesta este un lucru pe care amelioratorii de canabis și l-au putut permite doar rareori. Un astfel de caz excepțional este chiar ameliorarea Skunk #1, care a avut loc în zone izolate din apropierea localității californiene Santa Cruz, în anii ’70 și ’80 ai secolului trecut. Se estimează că, pentru crearea Skunk #1, au fost cultivate aproximativ 40.000 de plante pe parcursul a circa un deceniu.
Etnobotanistul Robert C. Clarke a documentat în detaliu procesul de ameliorare a Skunk #1, iar descrierea sa ilustrează perfect câtă muncă este necesară pentru crearea unui cultivar stabil. La începutul întregului proiect s-au aflat mai multe plante care erau hibrizi între sative cu frunze înguste din America Latină și indici afghane cu frunze late. Skunkul original era în proporție de trei sferturi sativa și un sfert indica. Ar fi putut fi, de exemplu, un hibrid între o varietate columbiană și una afghană, încrucișat cu o varietate locală mexicană, însă nimeni nu cunoaște cu certitudine combinațiile și ordinea varietăților din Skunkul original.
Toate plantele femele au fost apoi polenizate cu un mascul selectat. Femela denumită Skunk #1 a fost aleasă drept planta cu cea mai mare producție și cea mai ridicată potență și a devenit fondatoarea generațiilor următoare. În următoarele nouă sezoane de cultivare, cel puțin o ramură a fiecăreia dintre cel mult 100 de plante femele a fost polenizată cu polen provenit de la un mascul ales din descendența celei mai bune plante femele din anul precedent. În primăvara următoare au fost semănate doar semințele provenite de la femelele selectate.
Datorită acestui proces de retroîncrucișare, linia a devenit relativ omogenă și stabilă din punct de vedere genetic încă după două-trei generații. A urmat un experiment de cultivare, în cadrul căruia cultivatorii de la Sacred Seeds au crescut împreună aproape 20.000 de plante din semințele provenite de la zece femele din cele mai promițătoare linii.
Dintre plantele cultivate au fost selectate cele mai bune zece, pe baza vigorii, potenței, tipului de efect, producției de flori, raportului ridicat dintre flori și frunze, dezvoltării glandelor de rășină, gradului de ramificare și rezistenței la dăunători. În același timp, au fost selectați și zece masculi, pe baza vigorii, rezistenței și a altor caracteristici specifice plantelor femele potrivite pentru ameliorare.
Din fiecare dintre cele zece femele selectate au fost creați zece clone, iar de la fiecare dintre cei zece masculi a fost colectat polen. Ulterior, fiecare femelă a fost polenizată cu polenul fiecărui mascul, rezultând astfel 100 de combinații diferite. Din fiecare încrucișare au fost semănate 200 de semințe, ceea ce a însemnat din nou un total de până la 20.000 de plante. În cele din urmă, au fost selectate cinci clone femele și trei clone masculine, care au fost folosite pentru crearea semințelor originale Skunk #1.
Odiseea olandeză
Identitatea majorității membrilor Sacred Seeds nu a fost dezvăluită niciodată, cu o singură excepție – David Watson (1948–2025), mai bine cunoscut sub porecla „Sam the Skunkman”. Potrivit propriilor declarații, Watson s-a mutat în Santa Cruz la începutul anilor ’70. Aici a făcut curând cunoștință cu numeroși cultivatori de top, inclusiv cu Haze Brothers, legendarul duo de amelioratori considerat responsabil pentru crearea Haze.
Împreună cu noii săi prieteni, Watson a fondat în 1976 Sacred Seeds Collective și au început să lucreze la dezvoltarea Skunk #1. Obiectivul era obținerea unei varietăți stabile și productive, care să se maturizeze la timp și să fie ușor de ascuns de privirile curioase. În cele din urmă, au reușit, iar în 1982 Watson a fondat prima bancă americană comercială de semințe, Sacred Seeds, devenind „Sam the Skunkman”.
Din păcate, epoca de aur a Sacred Seeds nu a durat prea mult. În 1982, poliția a efectuat o razie la Sacred Seeds, iar Watson a fost arestat. După eliberare, care face și astăzi obiectul controverselor, Skunkman a fugit în Țările de Jos. Totuși, nu a ajuns la Amsterdam cu mâna goală, ci cu o comoară alcătuită din aproximativ un sfert de milion de semințe ale celor mai bune varietăți Sacred Seeds, inclusiv Skunk #1.
După sosirea în Țările de Jos, Watson nu a pierdut timpul și a distribuit rapid semințele cultivatorilor și amelioratorilor locali, dornici să obțină genetică americană. Printre primii care au primit semințe Skunk #1 s-a numărat și Nevil Schoenmakers, fondatorul primei bănci olandeze de semințe, The Seedbank, redenumită ulterior Sensi Seeds.
V-ar putea interesa: Nevil Schoenmakers: Părintele fondator al băncilor olandeze de semințe
Semințele aduse de Watson au găsit în Țările de Jos un teren fertil. Datorită legislației permisive și abordării unice față de amelioratorii de plante, la începutul anilor ’80 și ’90 ai secolului trecut, Țările de Jos au devenit centrul mondial al ameliorării canabisului. În această perioadă au apărut varietăți despre care mulți experți consideră că au dat startul epocii de aur a canabisului olandez. În genealogia numeroaselor astfel de cultivare regăsim chiar Skunk.
V-ar putea interesa: Cele mai cunoscute varietăți ale coffeeshopurilor olandeze
Skunk #1 ca instrument pentru amelioratori
Skunk #1 nu este doar o plăcere de cultivat, ci reprezintă și un instrument excelent pentru amelioratori. Acest lucru se datorează în parte potenței, vigorii și rezistenței excepționale a plantelor, dar nu numai. Poate chiar mai importantă este stabilitatea genetică a cultivarului și faptul că își transmite cu ușurință multe dintre caracteristici oricărei alte varietăți.
Amelioratorii spun adesea că încrucișarea cu Skunk conferă plantelor mai multă vigoare și scurtează perioada de înflorire. Skunk #1 rezistă, de asemenea, destul de bine la dăunători și mucegaiuri, în ciuda structurii compacte a florilor. În primele decenii, era obișnuită încrucișarea Skunk #1 cu plante cu înflorire îndelungată, de tip Haze. Rezultatul îl reprezintă varietăți precum Super Silver Haze, Jack Herer sau Super Lemon Haze.
V-ar putea interesa: Ghidul varietăților în funcție de terpene
În mod surprinzător, Skunk #1 se combină foarte bine cu o altă plantă cu o perioadă scurtă de înflorire sau cu canabisul autofloritor. Astfel rezultă varietăți cu înflorire extrem de rapidă și o producție decentă. Exemple ideale sunt cultivarele Super Skunk Automatic, Early Skunk, Shiva Skunk Automatic și Skunk #1 Automatic. Skunk #1 își găsește locul și în paleta unui ameliorator modern. Printre preferatele noastre se numără Mendocino Skunk, Blue Skunk și Sensi Skunk.